Mai dorește cineva trezirea?

Adesea consider─âm c─â trezirea este lucrarea lui Dumnezeu de ├«ntoarcere la Sine a unui num─âr mare de necredincio┼či, sau ne g├óndim la ea ca la o restaurare a unor biserici care zac ├«n apostazie ┼či ├«n lumesc. La acestea mai ad─âug─âm un argument escatologic, sus┼úin├ónd c─â venirea Domnului e mult prea aproape ca El s─â mai ├«nf─âptuiasc─â o astfel de lucrare ├«ntr-o lume care trebuie s─â se afunde ┼či mai mult ├«n ├«ntuneric. ├Än aceste condi┼úii m─â ├«ntreb dac─â cineva se mai a┼čteapt─â s─â vad─â o trezire printre cei care sunt copii ai lui Dumnezeu ┼či nu au alunecat ├«nc─â ├«n apostazie doctrinar─â. Aceast─â ├«ntrebare se datoreaz─â urm─âtoarelor motive:

 

1. Îndoiala

 

Cum poate oare s─â-┼či doreasc─â cineva o astfel de lucrare dac─â pune la ├«ndoial─â puterea sau dorin┼úa lui Dumnezeu de a o ├«nf─âptui? Mul┼úi se ├«ndoiesc ast─âzi de puterea lui Dumnezeu ┼či atunci c├ónd vine vorba de m├óntuirea unui singur suflet. Ace┼čtia nu se mai a┼čteapt─â la nicio transformare a min┼úii, la nicio schimbare a limbajului sau a comportamentului. Astfel de oameni reinterpreteaz─â versete precum 2 Corinteni 5:17. Pentru ei totul se reduce la ceea ce poate fi reprodus de om, aceasta fiind ceea ce numesc ei m├óntuire. Nu e de mirare atunci c─â tot mai mul┼úi resping ideea unei treziri spirituale, iar al┼úii ├«ncearc─â s─â reproduc─â ei ├«n┼či┼či ┼či aceast─â lucrare pe care numai Dumnezeu o poate ├«nf─âptui. Trebuie s─â ├«n┼úelegem c─â Dumnezeu ├«┼či dore┼čte trezirea mai mult dec├ót noi. Trebuie s─â fim con┼čtien┼úi ┼či de faptul c─â ├«ntunecimea spiritual─â din jur nu este o piedic─â ├«n calea trezirii, nici m─âcar vremurile pe care le tr─âim, ci mai degrab─â aceste lucruri o fac necesar─â. Trebuie s─â ├«n┼úelegem c─â din punct de vedere escatologic tr─âim zilele din urm─â ├«nc─â din vremea ├«n care prima biseric─â a luat fiin┼ú─â (Fapte 2). ├Äntunecimea acestor zile ┼či degradarea spiritual─â au fost prezente ├«nc─â de atunci. Acest lucru nu i-a ├«mpiedicat pe cre┼čtinii din acele vremuri s─â cread─â ├«n puterea ┼či dorin┼úa lui Dumnezeu de a ├«nf─âptui lucruri mari. ÔÇ×Treze┼čte-te tu care dormi ┼či ├«nviaz─â dintre mor┼úi ┼či Cristos va str─âluci peste tine,ÔÇŁ aceasta era dorin┼úa inimii unor cre┼čtini precum Pavel (Efeseni 5:17). ├Äntunericul nu reprezint─â o piedic─â, el este oportunitatea ca lumina lui Cristos s─â str─âluceasc─â ┼či mai tare. Trebuie s─â punem ├«ntrebarea: Pe cine vrea Domnul s─â trezeasc─â?

Nu putem s─â ne a┼čtept─âm ca cei necredincio┼či s─â se ├«ntoarc─â ├«n num─âr mare la Cristos p├ón─â ce nu exist─â ni┼čte credincio┼či care s-au cur─â┼úit pe ei ├«n┼či┼či, care sunt sub controlul deplin al Duhului Sf├ónt, ca mai apoi s─â poat─â fi folosi┼úi de Dumnezeu ca s─â m─ârturiseasc─â Evanghelia acelora pe care-i preg─âte┼čte Domnul. Am ajuns s─â tr─âim ├«ntr-un fel de neo-liberalism, ├«n care nu ne ├«ndoim de faptul c─â Dumnezeu a f─âcut c├óndva, ├«n trecut, lucr─âri minunate, ├«ns─â nu credem c─â El poate face la fel ┼či azi. De ce oare nu pot bisericile apostate s─â fie martore la o ast-fel de lucrare? Din cauza lipsei adev─ârului d─ât─âtor de via┼ú─â. ├Äns─â, ce ├«mpiedic─â bisericile cu o doctrin─â bun─â ┼či care nu dau dovad─â de un lumesc f─â┼úi┼č s─â se bucure de manifestarea acestei glorioase lucr─âri a lui Dumnezeu?

 

2. P─âcatul ascuns

 

Nimeni nu poate pretinde c─â ne cunoa┼čte g├óndurile sau motiva┼úiile, dup─â cum sunt multe fapte pe care le putem ascunde de oameni. A┼ča c─â nimeni nu este ├«ndrept─â┼úit s─â ne judece spiritualitatea dac─â faptele noastre vizibile nu o t─âg─âduiesc, cu o singur─â excep┼úie notabil─â: DomnulÔÇŽ ÔÇ×va ┼či aduce la lumin─â cele ascunse ale ├«ntunericului ┼či va ar─âta sfaturile inimilorÔÇŁ (1 Corinteni 4:5). Din nefericire mult din ceea ce se nume┼čte slujire a Domnului ├«n zilele noastre nu este altceva dec├ót o slujire de ochii oamenilor. Din moment ce oamenii nu cunosc inima, str─âdania celor cu p─âcat ascuns, de care refuz─â s─â se poc─âiasc─â (┼či nu uita┼úi c─â poc─âin┼úa ├«nseamn─â ┼či p─âr─âsirea p─âcatului), este luat─â drept slujire a Domnului. C├ót de multe c├ónt─âri sunt c├óntate din inimi care nu sunt curate, c├ót de multe rug─âciuni sunt rostite doar ├«naintea oamenilor, c├ót de multe predici sunt doar rodul priceperii omene┼čti! At├ót de multe predici care au ca tem─â poc─âin┼úa ┼či cur─â┼úia personal─â nu au nici un rezultat deoarece a┼ča de mul┼úi dintre noi am ├«n┼úeles c─â trebuie s─â ne poc─âim numai de p─âcatele vizibile. Deseori atunci c├ónd nu vedem r─âspunsuri la rug─âciune vorbim despre suveranitatea lui Dumnezeu c├ónd ar trebui s─â recunoa┼čtem ce este ascuns ├«n inimile noastre, s─â m─ârturisim ┼či s─â lep─âd─âm. P─âcatul ascuns este o mare piedic─â ├«n cale manifest─ârii depline a puterii lui Dumnezeu. El nu poate fi mustrat de pastor, singura voce care ne poate corecta este aceea a Duhului Sf├ónt care locuie┼čte ├«n inimile noastre. M─â rog ca fiecare dintre noi s─â se supun─â acestei lucr─âri a Duhului.

 

3. Dispreţuirea lucrurilor spirituale

 

Cu to┼úii vom fi grabnici s─â dezmin┼úim o astfel de acuza┼úie. Avem parte de predicare biblic─â ┼či ne bucur─âm de ea. Avem ┼či momente de rug─âciune ┼či ├«ncerc─âm s─â facem ca aceste momente s─â plac─â Domnului, ba chiar uneori g─âsim o deosebit─â pl─âcere ├«n aceste momente. Avem ┼či momente ├«n care-L c─âut─âm pe Dumnezeu ├«n p─ârt─â┼čia noastr─â personal─â. Cu toate acestea exist─â dovezi clare ale faptului c─â nu pre┼úuim ├«ndeajuns de mult aceste m─ârg─âritare. ├Än Maleahi 3:16 ni se spune: ÔÇ×Atunci cei care se temeau de Domnul vorbeau adesea unul cu altulÔÇŽ ┼či o carte de aducere-aminte a fost scris─â ├«naintea Lui pentru cei care se temeau de Domnul ┼či se g├óndeau la numele Lui.ÔÇŁ Nu putem spune c─â-L pre┼úuim pe Dumnezeu ┼či nici lucrurile Sale dac─â El ┼či lucrurile care ┼úin de El nu sunt tema conversa┼úiilor noastre ┼či cugetarea ├«ndelung─â a min┼úilor noastre. Cheia aici este cuv├óntul ÔÇ×adeseaÔÇŁ. Cred c─â putem s─â observ─âm cu to┼úii un fenomen destul de periculos printre noi, cei care spunem c─â-L pre┼úuim pe Dumnezeu. ├Än momentul ├«n care timpul nostru oficial cu Dumnezeu se ├«ncheie (┼či m─â refer aici la serviciile bisericii, la momentele noastre de rug─âciune ┼či de devo┼úiune zilnic─â), conversa┼úiile noastre ├«┼či schimb─â tema ┼či la fel ┼či g├óndurile noastre. Acest obicei trebuie corectat urgent, dar nu de o corectare artificial─â avem nevoie, ci avem din nou nevoie de mustrarea Duhului lui Dumnezeu ┼či de poc─âin┼ú─â, trebuie s─â ├«ncepem apoi s─â facem din Dumnezeu subiectul conversa┼úiilor noastre ori de c├óte ori ne ├«nt├ólnim, de┼či la ├«nceput o s─â ni se par─â ciudat ┼či chiar st├óngaci (asta ├«ns─â numai datorit─â pornirilor noastre p─âc─âtoase), pe parcurs o s─â ├«nv─â┼ú─âm s─â pre┼úuim momentele de p─ârt─â┼čie adev─ârat─â, av├óndu-L pe Dumnezeu ca scop ┼či direc┼úie a acestei p─ârt─â┼čii.

 

Dac─â rezolv─âm aceste lucruri: ├«ndoiala, p─âcatul ascuns ┼či dispre┼úul fa┼ú─â de lucrurile spirituale, atunci trezirea, care este dorin┼úa inimii lui Dumnezeu, va deveni ┼či dorin┼úa inimilor noastre. Trebuie s─â ne-o dorim fiindc─â avem a┼ča de mare nevoie de ea!

Duda╚Ö U╚Ťu

Las─â un r─âspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *