Dumnezeul triunic

„Mare este Domnul şi foarte vrednic de laudă şi măreția Sa este nepătrunsă” (Psalmul 145:3). Apropiindu-ne de învățătura cu privire la Dumnezeu nimic altceva nu ni se potriveşte mai mult decât smerenia şi reverența. Mai înainte de a spune orice despre Dumnezeul nepătruns a Cărui creație suntem, de Care am fost răscumpărați şi Căruia îi slujim, de suntem copii Săi, e nevoie să ne înțelegem, mai înainte de toate, limitările. Trebuie spus din capul locului că avem de-a face cu un Dumnezeu infinit, pe când noi suntem limitați. Un alt lucru, cu multă însemnătate, care ne îngrădeşte capacitatea de a-L înțelege pe Dumnezeu este decăderea noastră spirituală. Iată motivul chemării la smerenie! Mă rog ca Domnul să folosească cuvintele care urmează ca să se reveleze pe Sine tot mai mult pentru fiecare dintre noi şi să aprindă în noi dorința de a-L cunoaşte mai îndeaproape.

 

UNICITATEA LUI DUMNEZEU

 

„Cunoaşte dar astăzi şi pune la inimă, că Domnul, El este Dumnezeu sus în ceruri şi jos pe pământ: nu este altul” (Deuteronom 4:39). Învățătura aceasta a unicității lui Dumnezeu este una din învățăturile de căpătâi ale Scripturii. Există nenumărate alte dovezi biblice care vin în sprijinul acestei învățături: Deuteronom 6:4, Isaia 45:14, 1 Corinteni 8:4 şi multe altele. Cu toate că vom demonstra în cele ce urmează faptul că Dumnezeu este o Trinitate – Tată, Fiu şi Duh Sfânt – e important să înțelegem că Biblia nu învață nicăieri existența a trei dumnezei. Dumnezeu S-a revelat pe Sine ca fiind un singur Dumnezeu ca să suprime una din cele mai odioase porniri ale naturii noastre decăzute: idolatria. O credință reală în unicitatea lui Dumnezeu nu ar trebui să ne ducă la concluzia că, din moment credem cu toții în existența unui singur Dumnezeu adevărat, cu toții ne închinăm aceluiaşi Dumnezeu. Mai degrabă, ar trebui să se înrădăcineze în noi dorința de a-L cunoaşte mai bine pe Dumnezeul adevărat ca să ne păzim de o falsă portretizare a Lui.

 

ENUNȚAREA DOCTRINEI TRINITĂȚII

 

„Poți tu, cercetând, să descoperi ce este în Dumnezeu? Poți tu să-L descoperi desăvârşit pe Cel Atotputernic?” (Iov 11:7). Una din cele mai mari aroganțe ale acestei vremi, ca şi a vremurilor trecute, a fost încercarea de a-L reduce pe Dumnezeu la ceea ce mintea omenească poate să priceapă. Iată de ce a fost şi este atacată în continuare doctrina Trinității, deoarece ea proclamă nişte adevăruri despre Dumnezeu, pe care mintea umană nu le poate împăca nicidecum. Atunci când ne referim la Trinitate vorbim despre acea învățătură a Bibliei prin care înțelegem că există un singur Dumnezeu în trei persoane: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt; acea învățătură care ne lămureşte de existența a trei persoane coexistente şi co-eterne, care au aceeaşi substanță divină. Substanța divină este ceea ce spunea Domnul Iesus: „Dumnezeu este Duh…” (Ioan 4:24)

 

„Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră…” (Genesa 1:26). Deşi nu este la fel de explicit ca şi Noul Testament, Vechiul Testament ne oferă primii sâmburi ai acestei învățături. Unul dintre numele folosite cu privire la Dumnezeu, Elohim este un substantiv plural (Genesa 1:1), avem pronume personale şi verbe la plural care se referă la Dumnezeu (Genesa 3:22), există situații în care Domnul este diferit de Domnul (Genesa 19:24, Osea 1:7), alte situații în care Duhul este diferit de Domnul (Isaia 48:16, Isaia 63:9-10) şi altele.

 

„Mergeți şi faceți ucenici din toate națiunile, botezându-i pentru Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh” (Matei 28:19). Dacă privim în Noul Testament această învățătură devine mult mai clară, pasajul de față fiind unul din cele mai evidente exemple, însă nu şi singurul. Învățătura Trinității este pe cât se poate de vizibilă în momentul botezului Domnului Iesus Cristos: Fiul este prezent, Duhul se coboară în chip de porumbel, iar Tatăl mărturiseşte din cer (Marcu 1:9-11). Un alt pasaj nou-testamentar în care ne este enunțată această învățătură este 2 Corinteni 13:14.

 

PERSONALITATEA MEMBRILOR TRINITĂŢII

 

„Idolii lor sunt argint şi aur, lucrarea mâinilor omului. Au gură şi nu vorbesc, au ochi şi nu văd, au urechi şi nu aud, au nas şi nu miros, au mâini şi nu ating, au picioare şi nu umblă, nici nu scot un sunet din gâtul lor” (Psalmul 115:4-7). Aceste cuvinte ale psalmistului accentuează contrastul dintre dumnezeii închipuiți ai oamenilor şi Dumnezeul Scripturilor, Dumnezeul despre care el spune: „Dar Dumnezeul nostru este în ceruri, tot ce i-a plăcut a făcut” (v.3). Merită observat aici faptul că Scriptura ne vorbeşte de un Dumnezeu personal, un Dumnezeu viu, care are toate calitățile specifice unei persoane: are o voință proprie, înfăptuieşte lucrări, comunică şi aşa mai departe. Spunând acestea despre Dumnezeul nostru, nu avem cum să nu condamnăm o idee despre Dumnezeu care este din ce în ce mai prezentă în societatea noastră, şi anume: dumnezeul pe care îl proclamă mişcarea New-Age. Dumnezeul lor este o idee abstractă şi impersonală, care nu comunică, nu iubeşte şi nu se mânie. Această generație rea îşi doreşte un astfel de dumnezeu, care să nu-i facă să dea socoteală pentru faptele lor.

 

„Când va veni Acela, va convinge lumea de păcat şi de dreptate şi de judecată… Dar când va veni Acela, Duhul adevărului, El vă va călăuzi în tot adevărul; pentru că nu va vorbi de la Sine Însuşi, ci va vorbi ce va auzi şi vă va face cunoscut cele viitoare” (Ioan 16:8, 13). E important să discutăm despre personalitatea membrilor Trinității şi despre existența lor ca persoane distincte ca să combatem câteva dintre ereziile contemporane cu privire la persoana lui Dumnezeu. În primul rând trebuie să dovedim cu Scriptura personalitatea Duhului Sfânt. Când Domnul nostru Iesus Cristos vorbeşte despre venirea Duhului adevărului, El Îi atribuie lucrări şi însuşiri caracteristice unei persoane: Duhul convinge, călăuzeşte, vorbeşte şi aude. Un alt text scriptural care ne poate ajuta să înțelegem faptul că Duhul lui Dumnezeu este o persoană şi nu o entitate impersonală este Fapte 4:3,9. În aceste versete apostolul Petru ne spune că Duhul lui Dumnezeu poate să fie mințit şi ispitit. De asemenea din Isaia 63:10 şi Efeseni 4:30 înțelegem că Duhul lui Dumnezeu poate fi întristat. Mai sunt, însă, multe alte texte din Scriptură pe care se întemeiază această învățătură.

 

„Şi îndată, ieşind din apă, a văzut cerurile deschise şi pe Duhul, ca un porumbel, coborând peste El. Şi a venit un glas din ceruri: „Tu eşti Fiul Meu Preaiubit, în Tine Îmi găsesc plăcerea” (Marcu 1:10-11). Apelăm la acest pasaj din Scriptură care vorbeşte despre botezului Domnului Iesus Cristos ca să susținem o altă învățătură biblică, şi anume: distincția dintre persoanele Treimii. Atunci când folosesc cuvântul distincție nu mă refer la o deosebire între Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt în sensul esenței divine, fiindcă am vorbit deja despre unitatea celor trei persoane şi existența lor ca un singur Dumnezeu, având aceeaşi substanță. Aici ne-ar fi de folos o definiție a Treimii, ca să evităm orice fel de confuzie: „Există un singur Dumnezeu adevărat, dar în unitatea Dumnezeirii există trei Persoane coeterne şi coegale, aceleaşi în substanţă, dar distincte ca subzistenţă” (B.B. Warfield, The International Standard Bible Encyclopaedia). Deşi ştim că există un singur Dumnezeu, trebuie să înțelegem faptul că acest Dumnezeu există ca trei persoane eterne distincte şi coexistente. Nicăieri Biblia nu sugerează faptul că Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt ar fi doar trei manifestări diferite ale aceleaşi persoane. Acest scurt articol nu este suficient pentru a discuta nenumăratele dovezi biblice care sprijină învățătura aceasta.

 

DIVINITATEA MEMBRILOR TRINITĂŢII

 

„Mă sui la Tatăl Meu şi tatăl vostru şi Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru” (Ioan 20:17). În privința dumnezeirii Tatălui nu există nicio dispută, versete ca acesta şi ca Ioan 6:27 sau I Petru 1:2 sunt dovezi incontestabile.

 

„Şi din care, după carne, este Cristosul, care este mai presus de toate, Dumnezeu binecuvântat pentru totdeauna!” (Romani 9:5). Există astăzi nenumărate secte religioase care tăgăduiesc divinitatea lui Iesus Cristos, însă numărul lor mare nu face această învățătură biblică nicidecum îndoielnică, fiindcă dovezile Scripturii sunt mult mai puternice decât îndoiala lumii. Apostolul ne vorbeşte despre Cristos ca şi Cuvânt întrupat al lui Dumnezeu, despre care Scriptura spune: „La început era Cuvântul şi Cuvântul era cu Dumnezeu şi Cuvântul era Dumnezeu” (Ioan 1:1). Pe lângă alte pasaje biblice în care divinitatea lui Cristos este afirmată în mod direct, mai sunt şi alte locuri în Scriptură care vorbesc despre lucrări şi calități ce sunt specifice numai lui Dumnezeu şi care îi sunt atribuite Domnului nostru Iesus Cristos. Un ultim lucru care merită spus, în favoarea divinității lui Cristos, este faptul că lui Cristos I se cuvine închinarea şi că El o şi acceptă (Apocalipsa 5:8).

 

„Anania, de ce ți-a umplut Satan inima, ca să minți pe Duhul Sfânt… N-ai mințit pe oameni, ci pe Dumnezeu”. Fapte 5:4 şi 5 şi alte texte, precum Evrei 10:15 şi 16 ne clarifică faptul că Duhul Sfânt este Dumnezeu, după cum sunt şi Tatăl şi Fiul. De asemenea, Duhul Sfânt îndeplineşte şi El lucrări, despre care Cuvântul ne spune că sunt înfăptuite numai de către Dumnezeu, ca şi creația, mântuirea şi inspirarea Scripturilor. Şi faptul că Duhul Sfânt posedă atribute divine ca şi atotcunoaşterea şi atotprezența (1 Corinteni 2:10 şi 6:19) sunt dovezi ale faptului că Duhul este Dumnezeu.

 

Am văzut necesară această scurtă prezentare a conceptului biblic despre Dumnezeu înainte de a ne încumeta să mergem mai departe şi să privim la calitățile, sau atributele acestui Dumnezeu Triunic în care „trăim şi ne mişcăm şi suntem” (Fapte 17:28).

Dudaș Uțu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *